Apolodor
după gellu naum
CRONICI
“Apolodor” este un spectacol care nu merită ratat! Lumea propusă, puțin rece și electrică, este însă neîndoios mai pe gustul celor mai mari, al unui public care degustă inventivitatea creativă a textului naumian, care se zămislește printr-o eufonie aparte, așa cum aparte este mai tot ce a scris Gellu Naum: Zenobia, Calea șarpelui, Cartea lui Apolodor. Totodată, modernismul întregii piese îl face să fie mai potrivit pentru tineri și adulți.
Maria Gabriela Constantin – Yorick, Dorul lui Apolodor de frații săi din Labrador sau drumul către centrul cercului
În regia Silviei Roman, spectacolul curge lin. Deși povestea lui Apolodor este plină de peripeții, în doar o oră, talentații actori reușesc să cuprindă o sumedenie de întâmplări, fără a forța timpul. Am plecat spre casă gândindu-mă că Apolodor este fiecare dintre noi.
hailateatru.com – Apolodor, dupa Gellu Naum
“Dincolo de simbol(uri), povestea lui Apolodor în sine are un miez dramatic, de o delicatețe atât de rarisimă, încât îți vine să-ți cauți un Apolodor pe care să-l mângâi tot timpul. Cred că aici e cheia întregii narațiunii: vom avea nevoie întotdeauna de familie (a se citi rădăcini), chiar și atunci când suntem prea departe de ei (cu atât mai mult atunci) și orice am construi în viață va fi pe această temelie – relațiile dintre noi și ai noștri.”
Nona Rapotan, Bookhub, Apolodor la Teatrul Țăndărică